in casutza de la tara...

din categoria "ce nebunii vintage poti gasi in casa bunicii": un tablou cu maci mov pictat pe sticla si crapat intr-un colt si o lampa cu gaz (deh, amintiri ceausiste).

praful este din decor

rainy heaven

ce bine sa sa ai gradina ta!!!

de mincare la birou

e foarte dragutz cind ajungi la birou, iar colegii isi incalzesc mincarea la cuptorul cu microunde postat pe masa de lucru, iar in 15 secunde parul tau proaspat spalat si parfumat, eventual cu allure, incepe sa puta a pomana porcului.


(foto- culinar.ro)

all that jazz

Jazz in parcul tudor (vladimirescu, presupun).
tencuiala sub tencuiala pe un bloc cu locuinte vechi din panduri.
peste drum de casa mea

de ce vin oamenii in centrul vechi

ce nu o sa inteleg in curind este de ce oamenii tin mortis sa iasa la "aer" si bere in zona veche - lipscani, unde miroase a canalizare, iar riscul sa iti cada un balcon in cap este mult mai mare decat cel in care, sa zic, te loveste un kinder cu mingea pe aceeasi strada.

pe lipscani este de-a dreptul necirculabil, iar cardurile de turisti straini se mira aiurea in tramvai privind casele dezolante cu tencuiala prabusita si exclama, intr-o revelatie suprema: Cuba, Cuba!

Prietena mea Anca sustine ca le place pentru ca e ieftin, si pentru ca fetele, care vin rauri-rauri pe Covaci sunt si mai ieftine.

Mie nu imi place pentru ca e mincare proasta (cu exceptiile Caru cu Bere si Viena Cafe), vinul la pahar ori e dulce, ori nu e deloc si exista riscul sa fiu linsa pe picior de un caine.

Imi place acolo doar pentru ca este la distanta de 5 minute de birou, iar oamenii, bezmetici, ma fac invariabil sa rid.

De vinzare la vechituri

Intrare in Casa de Vis. Am propus o petrecere in haine de epoca acolo dar mi s-a zis ca sunt mari sanse sa se prabuseasca daca sunt mai mult de 10 persoane la etaj.

soarele de la thomas

thomas

azi dimineata m-am trezit cu dorinta de a-mi cumpara un sfesnic din cristal, de la antichitati, sau macar doua paharute mici, vintage, asa cum am vazut mai demult la "Noi".
era mult mai demult, caci azi dimineata fetele de la librarie mi-au spus ca standul cu antichitati s-a evaporat, si a fost inlocuit cu unul banal de hobby-uri, cu mozaicuri ieftine pe care le poti lipi in diverse forme.
am ajuns la thomas, pe covaci, ca intr-o strafulgerare. acum un an, in stravechea casuta era un magazin de vintage, cu bijuuri si cristaluri vechi. acum este un fel de Casa Otiliei, dar fara Otilia si fara enigme! Caci Thomas, proprietarul olandez al magazinului, nu e genu' cu enigme. Go there and see for yourselves.
Oricat m-am impotrivit, n-am rezistat tentatiei de a-mi cumpara o oglinda rotunda cu rama aurie in forma de soare, care, dupa cate am aflat i-a apartinut varului lui Thomas. mi-a mai stat inima si la un secretaire de nuc, dar era mult peste bugetul si spatiul disponibil din locuinta.
revin maine cu foto.